Despre viata

Visează ca şi cum ai trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi.

Prietenul la vreme de cumpana te ajuta

Totuşi cei mai mulţi oameni se dovedesc vinovaţi de două păcate: ura şi slăbiciunea; sau, atunci când le merge bine îşi dispreţuiesc prietenii, sau când prietenii sunt în necaz, îi părăsesc. Aşadar pe acela care în amândouă împrejurările se va arăta serios, statornic, neclintit în prietenie trebuie să-l preţu-im deoarece astfel de oameni sunt rari şi aproape divini.

Fundamentul acestei stabilităţi şi statornicii pe care le căutăm în prietenie e buna credinţă; căci tot ce e nesincer e instabil. În plus, se cuvine să alegem un prieten deschis apropiat de un deplin acord cu noi, adică având aceleaşi înclinări ca şi noi.

Toate acestea contribuie la fidelitate; într-adevăr, o fire schimbătoare şi complicată nu poate fi credincioasă şi nici acela care nu are aceleaşi înclinări ca şi noi şi nu ni se potriveşte ca fire şi nu poate fi sigur sau statornic. Trebuie să mai adăugăm la aceasta că unui prieten nu trebuie să-i placă să-şi învinuiască amicul sau să dea crezare învinuirilor ce i se aduc de alţii; toate acestea au importanţă pentru statornicie, subiect pe care îl voi dezvolta în continuare. Astfel se adevereşte ceea ce am spus la început, adică nu poate exista prietenie decât între cei buni. Într-adevăr, este o însuşire a omului bun, pe care îl putem numi şi înţelept, să observe aceste două reguli de prietenie:

Þ mai întâi să nu existe în ea nici o urmă de minciună;

Þ în al doilea rând, nu numai să respingă acuzaţiile nedrepte aduse de cineva, dar nici el însuşi să nu fie suspicios.

Aici se ridică o întrebare mai grea dacă uneori trebuie să preferăm prietenii demni de prietenie, celor vechi. Prietenilor noi însă, dacă ne fac să sperăm, întocmai ca plantele neînşelătoare, că vor da rod, nu trebuie să fie respinse nici ele, totuşi cele vechi trebuie să-şi păstreze averea.

De obicei valoarea prieteniei trebuie să o judecăm atunci când caracterul, s-a format şi persoana s-a maturizat; dacă unii, în prima tinereţe, au fost pasionaţi de vânătoare sa de jocul cu mingea, nu trebuie pentru asta să aibă drept prieteni intimi pe cei pe care i-au preţuit atunci fiindcă aveau şi ei aceeaşi pasiune.

De asemenea, în prietenie se poate recomanda, pe bună dreptate, ca o afecţiune fără măsură – ceea ce se întâmplă foarte des – să nu stea în calea unor interese deosebite ale prietenilor.

Prietenia se strecoară, nu ştim cum, în viaţa tuturor şi nu îngăduie nici un fel de existenţă să se lipsească de ea.

Te simti bine cand inseli?

Multi sunt smecheri,putini sunt seriosi,dar nimeni


nu face diferenta intre multe chestii.Cand inseli de ce ai acel


sentiment de om putenic trecut prin multe chestii,nepasator



care se crede sef sau ca ar avea lumea la picioare?Nu numai


barbatu este nesimtit si insala,femeia e pe primul loc pentru ca


la noi predomina femeile care vor barbati care au multi bani.In


ambele situatii dau dovada de prostie,de ce nu se gandesc


acele persoane atunci cand inseala ca cei care stau langa ei



sunt unici si nu trebuiesc tradati?A insela inseamna ceva



deosebit,parerea mea e ca este o scapare spre



disperare,aceea persoana care inseala este izolata

intr-un fel sau altul si simte nevoia sa se elibereze,ei

se cred puternici,dar



in interior sunt prea slabi sa aibe pe cineva langa ei.Acea


senzatie o traiesc multi,barbati sau femei,sunt egali din toate


punctele de vedere pentru ca atunci cand sunt prinsi mai au si


tupeul sa nu recunoasca.Ma intreb de ce persoana inselata ii


mai ofera individului o a doua sansa?de ce crede ca merita?


Daca inseli esti de parca ai senzatia ca esti urmarit de


cineva,cand te intalnesti cu persoana iubita esti un/o


prefacut/a notorie care crede ca detine suprematia si care nu


se gandeste ce va fi in inima persoanei tradate atunci cand va


afla.Inselatul nu poate tine la nesfarsit chiar daca crezi


asta,poate ca persoana de langa tine isi da seama,dar tinand


prea mult la tine si nevrand sa te piarda te accepta asa cum


esti,dar nu te poate accepta pana la infinit pentru ca din


greseala sau la nervi tot iti va zice.Stau si ma gandesc ca unii


cauta iubirea o viata intreaga si nu stiu cum sa o gaseasca si


altii care au venit la ei cu japca nu profita intr-un sens bun,ei


cred ca daca a venit odata va veni toata viata.Nu este asa


pentru ca atunci cand faci un lucru urat unei persoane,tot raul


se va intoarce impotriva ta atunci cand lumea iti este mai


draga. Ca si in viata de zi cu zi,daca esti corect cu tine vei fi



corect cu toata lumea,mai ales cu persoana iubita,daca



gresesti asuma-ti responsabilitatea si daca te iubeste asa de



mult cum iti zice te va ierta,asta poate fi si un test facut de tine.


Prin minciuna unii cred ca pot rezolva problema care o




au,si incep cu o minciuna si continua cu altele,si altele si toata



viata lor e de fapt o minciuna care la un moment dat nu mai au


cum sa indrepte lucrurile si isi dau seama prea tarziu si cand



totul se naruie in fata persoanei vinovate cred ca pot schimba

totul tot printr-o minciuna ,dar cine este langa el/ea



cunoste tactica si parca vrand sa ii mai acorde inca o sansa

este sigur suta la suta ca nu poate sa se schimba si prefera sa

renunte la tot ce a insemnat marea "iubire de minciuni".

Dupa ce ca nu mai poti rezolva nimic tot negi ca nu ai facut


nimic,dar ce rost mai are din moment ce nu ai fost corect/a,de

ce mai cauti impacare,spera ca toata viata va fi asa si din

pacate sa inselat.Viata este urata cand nu te astepti si te pune

in niste situatii in care daca nu te descurci ajungi sa o iei pe

alta cale numita minciuna.


Fiecare dintre noi are o singura sansa,iar daca lasa


sa i se ofere o a doua sansa,toata viata va astepta o alta


sansa,de aceea trebuie sa profiti doar de prima sansa care ti


se ofera pentru ca celelalte sunt practic inexistente,eu unu le


consider de fatada.


Parerea mea este ca daca ti-ai mintit pana acum


iubita/iubitu nu este timpul pierdut sa repari totul,te duci si il/o


iei si discutati pentru ca sinceritatea doare in cele mai multe


cazuri,dar parca te simit altfel dupa.Fi-ti sinceri si veti fi


respectati,minti si toata lumea te va ocoli..............!!!!!!!!Merita


minciuna,merita sa inseli?!!!!!!!!!

Daca

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;


Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;


Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!